Ce cred oamenii cand gandesc ca lumea asta poate fi mai buna mai rea,niciodata nu se va cunoaste labirintul mintii. oamenilor.Cate omagii ni se aduc si totusi suntem saraci,sufleteste
Cati dintre noi ne-am dori sa fim bogati-multi dintre noi,multi dintre noi nu vom fi niciodata,
Astept seara,mult mai trista ca de obicei, nu stiu de unde atata singuratate si totusi cerul are stelele sale care dispar incet sub muntii de nori care vin,se simte roua in aer,va ploua si stiu asta dar parca este alteceva sau poate eu,eu sunt de vina,poate sunt mai trist ca de obicei,poate ca in seara asta nu mai vad raza de lumina,poate ca in seara asta nu vad decat raul,fatalul.
Astept sa-mi vina in cap vreo idea sa ma debarasez de toate gandurile asta negativiste.Ar trebuie sa fiu mai pozitiv,ar trebuie sa fiu mai fericit.Nu pot,nimeni nu ar putea daca ar vedea ce se intampla si i-ar pasa catusi de putin de el.
Soarele va disparea ca si cum nu ar fi fost niciodata in acest Univers
Luna se va duce si ea cu toti poetii,si vom mai ramane noi,spiritul unei materii aruncate si irosite de prea multe nevoi,de prea multe imliniri,de prea multe placeri
.Nu ne trebuiau multe si totusi le-am vrut,acum cadem si nimeni nu ne poate opri,am ajuns prea departe nu ne mai putem opri nici macar noi.
Nu ne ramane decat sa ne luam ADIO de la noi